8
decembrie 2014
Aceasta este o notă pe care mi-am dorit de
mult să o scriu. Dorința a crescut odată ce am ascultat prezentarea cercetării
făcute de cursul de psihologie de la universitatea din Shizuoka asupra
comportamentului de a purta mască (medicinală) în Japonia.
Încă de la prima mea venire aici, am fost
uimită de numărul mare de persoane care poartă mască. Iarna, împotriva
răcelilor și gripelor, primăvara împotriva polenului, toamna împotriva
alergenilor, vara împotriva prafului, și în orice altă situație, împotriva
ochilor lumii. Nu poți să nu te simți ciudat văzând marea de trecători mascați,
ca și cum am fi în mijlocul unei epidemii periculoase. Ca în Orbire. Ca în
filmele cu ebola. Cu timpul, te obișnuiești. Îți dai seama că, de fapt, nu e
vorba de nicio epidemie. Lumea poartă mască pentru cele mai variate motive, și
niciunul nu are legătură cu ebola. În general, lumea se ferește de gripe și alergeni.
Majoritatea japonezilor sunt alergici la polen, așa că primăvara mai toți se
ascund după o mască. Și pe lângă motivele astea sănătoase, lumea poartă mască
pentru că se poartă. Adică nu te privește nimeni ciudat dacă o porți. Și trebuie
să recunoaștem, obiectiv, că a purta mască are multe avantaje, printre care
anonimatul și faptul că machiajul devine nenecesar.
Personal, m-am obișnuit să văd mascați. Însă
nu mă pot abține să nu le port pică. În primul rând,pentru că nu reușesc să îi
recunosc când poartă mască. Și nici nu pot să mă holbez la ei ca să mă asigur
că după mască se ascunde cineva pe care ar trebui să îl salut. În al doilea
rând, pentru că masca blochează o mare parte din comunicarea nonverbală, și îmi
este deosebit de dificil să port o discuție firească. Oricât aș încerca să
inferez pe baza expresiei ochilor, tot găsesc dificilă comunicarea fără
informații din expresia gurii. Când cineva cu mască mi se adresează, am
tendința să mă aproprii de persoana respectivă și să o privesc cercetătoare în
ochi, ceea ce cred că provoacă o senzație neplăcută. No offence, dar nici eu nu
mă simt mai comod să vorbesc cu o mască.
Profesorul meu de psihologie socială a
prezentat o explicație interesantă fenomenului măștilor. În est, măștile se
poartă, însă ochelarii de soare, nu (într-adevăr, singurii care poartă ochelari
de soare în Japonia sunt străinii... nu știu cum rezistă japonezii, eu una găsesc
soarele japonez deosebit de strălucitor dimineața). În schimb în vest, e ok să
porți ochelari de soare, însă nimeni nu poartă mască. Și explicația este dată
de tendința de a pune accent pe expresia ochilor, la estici, versus pe expresia
gurii, la vestici, în descifrarea emoției.
Se pare că aceeași diferență explică și de
ce emoticonurile japoneze sunt orizontale, ca ăsta ^‑^, iar emoticonurile
vestice sunt verticale, așa :D . Orizontal, posibilitatea de a reprezenta
diverse expresii ale ochilor e mai vastă, pe când vertical, se pot reprezent
mai bine expresiile gurii.
Și da, sunt vestică. România e la vest de
Japonia.