marți, 5 aprilie 2016

Formă și ritual pentru cei fără bun simț




În japoneză, joushiki (常識) e un cuvânt care reprezintă bunul simț, cunoștințele de ordin general și practic, pe care orice individ ar trebui să le aibă pentru a trăi în societate (spre exemplu, cum să saluți un superior). A nu avea joushiki e mare rușine, mai ales într-o cultură a formei și ritualului. Ieri m-am distrat privind o emisiune de divertisment care evalua nivelul de Joushiki al unor vedete celebre japoneze. Am prins doar o parte din emisiune, în care li s-au testat cunoștințele despre modalitatea corectă de a mânca un ochi sau un pește fiert și despre modalitatea de a-ți exprima regretele într-o vizită de condoleanțe în stil budist. Despre aceasta din urmă am să vorbesc, pentru că, nefiind nici budistă nici prea curioasă, am realizat că sunt complet lipsită de joushiki când vine vorba de vizite de condoleanțe. Acum mă simt pregătită să-mi exercit joushiki, numai o ocazie îmi mai trebuie.

Ah, înainte să încep, trebuie să menționez că majoritatea vedetelor care au fost testate în emisiune au fost catalogate ca fiind lipsite de joushiki (budiste fiind, sic).

Să începem. Toc-toc la ușă, îți răspunde ruda răposatului, te înclini, intri, după care trebuie să spui cuvintele de condoleanțe. Există, firește, niște fraze dinainte stabilite, pe care trebuie să le spui. Point: important este cum le spui; cuvintele trebuie spuse cu vocea întretăiată de posibile lacrimi, abia perceptibil urechii ascultătorului. E nepotrivit să le rostești cu voce tare, și, de asemenea, e nepotrivit să lungești vorba. Simpla frază de condoleanțe ajunge. De asemenea, pe tot parcursul vizitei, e bine și indicat să nu te lungești cu vorba.

Ruda te invită în casă, așa că urmează să te descalți și să intri. Aici e important cum te descalți și cum asezi papucii la ușă. În primul rând, trebuie să te descalți cu fața la rudă (a-i arăta fundul este deosebit de nepoliticos), după care trebuie să așezi papucii cât mai aproape de dulăpiorul cu pantofi, orientând călcâiul papucilor către dulap, și nu către intrarea în cameră, cum am fi obișnuiți noi, cei fără joushiki (eu una, de lene, îmi las papucii cu călcâiul orientat către ușă de la intrare, ceea ce face încălțarea lor la plecare mult mai dificilă – ceea ce este complet lipsit de joushiki).

Apoi intri în camera în care există altarul budist și rămășițele răposatului într-un pachețel (a propos, după ce a murit Ku, câinele lui Yoshihiro, am primit niște rămășițe de-ale lui, într-o cutie frumoasă, rămășițe pe care le ținem lângă televizor, fiindcă, bineînțeles, nu avem altar budist în casă. Asta ne mai lipsea. Am fost foarte reticentă la ideea de a păstra oasele unui câine în casă, știi, scheletul din dulap, dar m-am obișnuit... sper ca la următoare mutare oasele să se piardă în mod misterios). Rudele stau așezate într-o latură a camerei, în apropiere de altar. Intri în camera cu tatami, atent să nu calci pe marginea tatami. Lipsită de joushiki, habar n-aveam că nu e voie să calci pe margine. Am căutat pe net și am aflat de ce. Explicația practică e că materialul din care e făcută marginea e delicat și poate fi cu ușurință uzat prin călcare, te poți împiedica sau, cică, pe vremuri se practica înfigerea sabiei printre marginile tatami pentru a omorî dușmanul, așa că e mai sigur să eviți spațiile pe unde poate pătrunde o sabie de ninja. Explicația filosofică e că marginea reprezintă granița dintre două lumi, lumea gazdei și lumea oaspetelui, sau lumea celui de rang superior și a celui de rang inferior, așa că a călca această graniță înseamnă a o distruge. Mai există niște povești cu strămoșii, plantele și animalele, dar n-am înțeles prea bine logica, așa că mă opresc cu explicațiile aici.

După ce ai avut grijă să pătrunzi în încăpere fără să calci marginile tatami, te îndrepți către altar, în fața căruia există o pernuță (zabuton) pe care te vei așeza. Point: e nepoliticos să te așezi direct pe pernuță, pentru că asta înseamnă a-l privi pe buddha din altar de sus. Ceea ce trebuie să faci este să te așezi în genunchi în fața pernuței, și, după ce faci o plecăciune în genunchi în fața rudelor, să te târăști în genunchi până pe pernuță. Ca să fii și mai politicos, poți da pernuța la o parte (pentru că aceasta se cuvine numai celor de rang înalt, și cine ești tu, un biet muritor) și să te târăști în genunchi până la altar, continuând ritualul cu genunchii direct pe tatami.

Urmează să te închini lui Buddha. NU trebuie să te inchini rămășițelor răposatului, chiar dacă pentru răposat ai venit. Când te închini, trebuie să folosești mătăniile pentru înmormântări, pe care le vei ține în mâna stângă. În budism, mâna stângă e mâna necurată, care trebuie purificată cu ajutorul mătăniilor. 

Apoi, poți oferi banii. La înmormântări, se oferă rudelor bani într-un plic special (alb cu negru), și se spune că tradiția e să oferi bani vechi (nu nou-nouți, ca la nuntă). Acum, problema e cum se oferă banii. În nici un caz nu îi dai direct în mână rudelor. Plicul trebuie pus pe măsuța din fața altarului, pentru că, de fapt, oferi banii lui Buddha și nu rudelor. Ha!

Apoi, trebuie să aprinzi nu o lumânare ci un bețișor parfumat (sau mai multe, în funcție de secta budistă). Dai foc bețișorului de la o lumânarea de pe altar, apoi trebuie să stingi focul și să înfigi bețișorul într-un recipient de pe măsuță. Important e cum stingi focul. NU se suflă în foc, trebuie să-l stingi cu mâna.

După înfigerea bețișorului, urmează clopoțitul. Pe masă, există un fel de vas care ține loc de clopoțel, și în acest vas trebuie să lovești cu un bețișor. Se lovește de două ori: o dată pentru a-i atrage atenția lui Buddha, și a doua oară pentru a-i transmite că ai de gând să te închini. Important este cum lovești clopoțelul. Pentru că cel mai frumos sunet este scos atunci când loveși vasul cu o mișcare de jos în sus, trebuie să iei bețișorul și, printr-o mișcare circulară de jos în sus, să lovești vasul în partea din față (nu deasupra, nu lateral).

Și dacă ai reușit să faci toate schemele astea, înseamnă că ai joushiki.

Ca să fim clari, nu îmi asum nicio responsabilitate pentru corectitudinea informațiilor de mai sus, sunt bazate pe o emisiune de divertisment de la televizor.